Dictionar

monopolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monopoliste)

1. adj. organizat pe bază de monopol (2).
2. s. m. f. capitalist participant la conducerea unui monopol.
 

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.
 

capitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existență a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forței statului cu forța monopolurilor.
 

cartel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere.
2. coaliție politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acțiuni și scopuri comune.
 

consorțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)

1. participare la domnie în vechea Romă.
2. asociație de monopoliști, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înființării unei societăți pe acțiuni, precum și pentru efectuarea unor operații comerciale.
3. ~ bancar = asociație a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operații financiare de anvergură și avantajoase.
4. (biol.) asociație simbiotică între două organisme.
 

neoliberalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néolibéralisme)

1. curent în economia politică contemporană care, formal, critică intervenția statului în economie și se declară împotriva monopolurilor, dar care teoretizează de fapt necesitatea unor forme ale capitalului monopolist de stat.
 

outsider

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. outsider)

1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă.
2. declasat.
3. (sport) concurent cu slabe șanse de a câștiga.