Dictionar

Monopolist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monopoliste)

1. adj. organizat pe bază de monopol (2).

2. s. m. f. capitalist participant la conducerea unui monopol.


Balzacianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.

2. imitaţie a operei lui.


Capitalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie.

2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existenţă a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forţei statului cu forţa monopolurilor.


Cartel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.

2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.


Consorţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)

1. participare la domnie în vechea Romă.

2. asociaţie de monopolişti, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţii comerciale.

3. ~ bancar = asociaţie a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operaţii financiare de anvergură şi avantajoase.

4. (biol.) asociaţie simbiotică între două organisme.


Neoliberalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néolibéralisme)

1. curent în economia politică contemporană care, formal, critică intervenţia statului în economie şi se declară împotriva monopolurilor, dar care teoretizează de fapt necesitatea unor forme ale capitalului monopolist de stat.


Outsider

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. outsider)

1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă.

2. declasat.

3. (sport) concurent cu slabe şanse de a câştiga.