Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monopolisateur)
1. care monopolizează; care stabilește un monopol; acaparator.
2. care își asumă un privilegiu exclusiv.
3. care își rezervă folosirea, profitul unui lucru (concret sau abstract).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monopsone)
1. situaţie în care pe o piaţă există o singură firmă, care monopolizează cumpărarea unei mărfi.
2. prezenţa unui singur vânzător pe piaţa unei mărfi şi a numeroşi cumpărători.