Dictionar

monoteist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. monothéiste)

1. I. referitor la monoteism, propriu monoteismului.
2. care adoră un singur Dumnezeu, care admite sau susține monoteismul.
3. II. adept al monoteismului.
4. persoană care se închină unui singur Dumnezeu, care admite sau susține monoteismul.
5. (antonim) politeist.
 

atonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (Aton + -ism)

1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinității.
 

islamism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. islamisme)

1. religie monoteistă, influențată de creștinism și mozaism, întemeiată de Mahomed în sec. VII și bazată pe perceptele Coranului; islam, mahomedanism.
 

mazdeist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Mazdeist)

1. I. referitor la mazdeism (religie monoteistă fondată de Zoroastru și practicată în Persia până la sosirea islamului); mazdeean.
2. II. adept al mazdeismului; mazdeean.
 

mozaism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mosaïsme)

1. religie monoteistă în rândurile evreilor, având principii în Vechiul Testament și Talmud; iudaism.
 

politeist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. polythéiste)

1. I. care aparține politeismului, privitor la politeism.
2. II. adept al politeismului (doctrină religioasă care admite existența mai multor zei).
3. persoană care aderă la politeism.
4. (antonim) monoteist.
 

zoroastrian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. zoroastrien)

1. I. referitor la zoroastrism, religie monoteistă a toleranței fondată de Zoroastru și practicată majoritar în Persia până la sosirea islamului.
2. care se referă la Zoroastru sau Zarathustra și doctrina lui; zarathustrian.
3. II. adept al zoroastrismului sau al doctrinei lui Zoroastru; zarathustrian.