Rezultate secundare (Monovalent):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monovalent)
1. (despre elemente chimice) cu o singură valenţă; univalent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétyle)
1. radical organic monovalent, din acidul acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyl)
1. radical monovalent derivat din acizii organici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alaun)
1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră-acră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alkyle)
1. radical organic monovalent, prin îndepărtarea hidroxidului unui alcool.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allyle)
1. radical etilenic monovalent derivat din propilenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambivalent)
2. referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
3. care are mai multe valori, mai multe proprietăți, mai multe comportamente diferite, contradictorii, chiar opuse.
4. (antonime) univalent, monovalent.