Monovalent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monovalent)

1. (despre elemente chimice) cu o singură valenţă; univalent.

---

Acetil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétyle)

1. radical organic monovalent, din acidul acetic.

---

Acil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyl)

1. radical monovalent derivat din acizii organici.

---

Alaun

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alaun)

1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră-acră.

---

Alchil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alkyle)

1. radical organic monovalent, prin îndepărtarea hidroxidului unui alcool.

---

Alil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allyle)

1. radical etilenic monovalent derivat din propilenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

---

Amil 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amyle)

1. radical organic monovalent care intră în compuşi amilici.

---