Dictionar

Rezultate secundare (Monstruos;):

Monstruos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monstrueux, lat. monstruosus)

1. hidos, pocit; anormal.

2. rău, oribil, îngrozitor.

3. uriaş, colosal.


Monstruos; deformat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT monstrosus; monstruosus

2. FR monstrueux

3. EN monstrous; abnormal

4. DE monströs; mißgestaltet; mißgebildet; unnatürlich; abnormal

5. RU уродливый; ненормaльный; деформировaнный

6. HU szörnyű, borzalmas, rémes, rettenetes; alakját vesztett, formájából kivett


Acardiac, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. acardiaque)

1. (med.) (făt monstruos) care prezintă acardie, care nu are inimă.


Diform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. difforme, lat. difformis)

1. care nu are forma, figura sau proporţiile pe care ar trebui le aibă; pocit, monstruos; inform.

2. fără formă precisă.


Diplocefal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplocéphale)

1. (făt monstruos) care prezintă diplocefalie.


Elefantiazis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éléphantiasis)

1. boală parazitară caracterizată prin îngroşarea exagerată a pielii, la nivelul membrelor şi al aparatului genital, care dau omului un aspect monstruos; edem enorm, pahidermic.


Hidos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hideux)

1. foarte urât; dezgustător, oribil, monstruos.


Inuman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhumain, lat. inhumanus)

1. căruia îi lipsește umanitatea.

2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.

3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporţii neobişnuite; monstruos.

4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.

5. (antonime) uman, generos.