Dictionar

Rezultate principale (Montan,):

Montan

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT montanus; monticolus

2. FR montagnard; de montagne

3. EN montane

4. DE bergbewohnend; bergliebend; bergwachsend

5. RU rорный; обитaющий нa rорaх

6. HU hegyi


Rezultate secundare (Montan,):

Montan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. montanus)

1. care se referă la munte; care aparține muntelui; care provine de la munte; specific muntelui; (înv.) montanistic.


Montaniard, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. montagnard)

1. adj. muntenesc.

2. s.m.f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă, numită La Montagne, din sala în care se țineau ședințele Convențiunii în timpul revoluției burgheze de la 1789 din Franța.

3. s.m.f. (rar) muntean.

4. v. montagnard.


Montanism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. montanisme)

1. doctrină religioasă creştină a unei secte din sec. II, care propovăduia ascetismul şi submina ierarhia bisericească.


Montanist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. montaniste, it. montanista)

1. I.referitor la montanism, propriu montanismului.

2. care aderă la montanism (doctrina eretică a lui Montanus care a pretins este un profet inspirat și a anunțat se apropie sfârșitul lumii).

3. II. adept al montanismului.

4. (înv.) specialist în exploatări miniere.


Montanolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (montanologie)

1. specialist în montanologie, disciplină care se ocupă de studierea zonelor montane.


Montanologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (montan + -logie)

1. cercetare ştiinţifică fundamentală şi aplicată în domeniul agriculturii de tip montan.


Aconit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre şi frunze de un verde-închis; omag.


Altiplanaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altiplanation)

1. proces de nivelare a reliefului sub acţiunea alternării ciclice a îngheţului şi dezgheţului din regiunile montane; crioplanaţie.


Altiport

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altiport)

1. suprafaţă de aterizare special amenajată la mari înălţimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.


Bolson

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. bolson)

1. regiune joasă a unui deşert montan, cu roci detritice şi mărginită de un abrupt stâncos.


Credenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. credenza, germ. Kredenz)

1. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp aşezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanţi sculptaţi.

2. măsuţă, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă.


Galican, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gallican)

1. I. referitor la galicanism, doctrină religioasă și politică franceză care urmărea organizarea bisericii catolice a regatului Franței, în mod autonom față de papă.

2. care este relativ, care este specific bisericii catolice franceze.

3. II. adept al galicanismului.

4. (antonim) ultramontan.