Parte de vorbire: s.n.
Origine: (demonta)
1. faptul de a demonta (de a desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente); demontare.
2. (fig.) descurajare, deprimare, dezorientare, extenuare.
3. (antonime) montare, montaj.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. montatore)
1. tehnician care execută operații de montare; montor.
2. muncitor care efectuează operații de asamblare (folosit uneori ca sinonim pentru instalator); montor.
3. (cinema) cineva care lucrează la montajul unui film, de obicei asistat de regizor și adesea în colaborare cu acesta; montor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-cuirasse)
1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcţia de zidărie sau beton a unei fortificaţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)
1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + agregat)
1. agregat montat pe o maşină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + betonieră)
1. betonieră montată pe un automobil, cu instalaţie proprie de apă.
2. vehicul special care transportă beton.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + cameră)
1. cameră de luat vederi pivotantă, montată pe o maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + container)
1. container montat pe o maşină.