Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anépigraphe)
1. (despre monumente, monede etc.) fără nici un fel de inscripţie; anepigrafic.
2. (despre scrieri) fără titlu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Antiqua)
1. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripţiile de pe monumentele Romei antice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigramme, lat. epigramma)
1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc.
2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria.
3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)
1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei.
3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. graffiti)
1. inscripţii, desene în culoare (roşie) de pe monumentele antice.
2. inscripţii zgâriate pe pereţi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., lat. lotus)
1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare.
2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene şi în artele asiatice, reprezentând un lotus.
3. (mit.) plantă care creștea pe litoralul mediteranean african, cu fructe atât de delicioase, încât străinii care gustau din ele își uitau patria.
4. poziție pentru meditație a practicanților yoga, șezând, cu călcâiele deasupra genunchiului opus.