Rezultate secundare (Moral;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. moralis, fr. moral)
1. adj. conform principiilor moralei.
2. din care se trage o învăţătură, didactic.
3. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.
4. s. n. ansamblul facultăţilor psihice, spirituale.
6. curaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. morale)
1. ansamblul ideilor, concepțiilor, convingerilor privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate.
2. etică.
3. parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare dintr-o scriere literară.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. moralisi)
1. împărtășire a unor învățături morale; moralizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moralisme)
1. recunoaştere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât şi în viaţa socială.
2. părerea că morala este unicul scop al vieţii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moraliste)
2. care este impregnat de formalism moral, care dezvoltă considerații morale sau care își propune să dea lecții de morală.
3. II. filozof, scriitor specialist în probleme de morală.
4. (fam.) cel căruia îi place să facă morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moralité, lat. moralitas)
1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste.
2. specie a literaturii medievale cu pronunţate funcţii moralizatoare, care se situează între mister1 (4) şi farsă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)
1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)
1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocèle)
1. formaţie tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affabulation, lat. affabulatio)
1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acţiunea unei opere literare; fabulaţie (3).