Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moralité, lat. moralitas)
1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste.
2. specie a literaturii medievale cu pronunţate funcţii moralizatoare, care se situează între mister1 (4) şi farsă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amoralité)
2. caracterul amoral al unei acțiuni, al unui cuvânt, al unui lucru etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immoralité)
1. caracterul a ceea ce este imoral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amoral)
1. care nu are noţiunea de moralitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amoralité)
2. caracterul amoral al unei acțiuni, al unui cuvânt, al unui lucru etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. corrumpere)
1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.
2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corruption, lat. corruptio)
1. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. éthocrate)
1. adept al etocraţiei, tip de guvernare bazat pe moralitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-kantien)
1. I. referitor la neokantianism (teorie filozofică de inspirație kantiană, care privește atât moralitatea, cât și cunoașterea).
2. II. adept al neokantianismului.