Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amoraliste)
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)
1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.
3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. utilitarisme)
1. concepţie filozofică ce consideră utilitatea drept principiu al tuturor valorilor.
2. doctrină etică din sec. XIX, potrivit căreia criteriul moralităţii îl constituie utilitatea, folosul personal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (strica)
1. acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei.
2. abatere (intenționată) de la forma, înțelesul, natura et cetera normală a limbii, a cuvintelor, a formelor lexicale.
3. anulare, nesocotire (a unei convenții, înțelegeri).
5. degradare a culturii, a plantelor etc.
6. încărcare a aerului cu mirosuri grele, neplăcute.
7. pierdere a calității, a valorii; pierdere a moralității, a corectitudinii.
8. pierdere totală sau parțială a calităților, funcționalității et cetera unor obiecte, care devin necorespunzătoare sau neutilizabile, prin uzare sau prin acțiuni violente; întrerupere a funcționării normale a unor aparate, instalații tehnice etc.
9. spargere; (înv., pop.) dărâmare.
10. tulburare a sănătății.
11. (fig.) rupere a legăturilor de prietenie, a bunelor relații cu cineva.
12. (fig.) schimbare în rău a vremii.
13. (înv., pop.) devastare (a unor teritorii, țări, așezări etc.).
14. (prin ext.) încărcare a aerului cu substanțe nocive; poluare.