Rezultate secundare (Moravurile.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. censor, fr. censeur)
1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. corrupteur)
1. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ithos)
1. parte a retoricii care se ocupa cu moravurile, opunându-se patosului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-conformisme)
1. abatere conştientă de la regulile în uz, tendinţa de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradiţiile unui anumit mediu; anticonformism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orientalisme)
1. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viaţă, caracterul, moravurile orientalilor.
2. gust pentru lucrurile din Orient.