Dictionar

morbid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. morbide, lat. morbidus)

1. care indică o boală, o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; bolnăvicios, patologic.
2. care denotă un dezechilibru psihic, tendințe nesănătoase, gusturi depravate.
3. nesănătos din punct de vedere fizic sau psihic.
4. (antonim) sănătos.
 

morbidețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. morbidezza, fr. morbidesse)

1. moliciune.
2. rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă.
 

morbiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morbidité)

1. caracter morbid.
2. predispoziție la boli.
3. faptul de a fi bolnav.
4. proporție a îmbolnăvirilor în cadrul unei populații, într-o anumită perioadă.
 

patologic; bolnăvicios; morbid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pathologicus
2. FR pathologique
3. EN pathologic
4. DE pathologisch; krankhaft; erkrankt
5. RU пaтолоrический
6. HU patológikus, kóros, beteges
 

premorbid

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prémorbide)

1. indică starea existentă înainte de boală sau rănire.
2. (med.) inteligență ~ă = estimare a funcționării intelectuale a unei persoane înainte de debutul cunoscut sau suspectat al unei boli sau disfuncții cerebrale.
 

adipoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipose)

1. stare morbidă prin excesul de grăsime în țesuturi.
 

agromanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agromania)

1. impuls morbid de a trăi în solitudine, de a se retrage la țară.
 

arahnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arachnose)

1. stare morbidă provocată de arahnide.
 

astenofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. asthenophobia)

1. teamă excesivă și nemotivată de oboseală; frică morbidă de oboseală.
 

atimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. athymie)

1. absență a manifestărilor afective, în schizofrenie.
2. (med.) absența emoției; impasibilitate morbidă.
 

bismutomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bismuthomanie)

1. obicei morbid de a ingera bismut în doze mari.