morbid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. morbide, lat. morbidus)

1. care indică o boală, o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; bolnăvicios, patologic.
2. care denotă un dezechilibru psihic, tendințe nesănătoase, gusturi depravate.
3. nesănătos din punct de vedere fizic sau psihic.
4. (antonim) sănătos.

morbidețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. morbidezza, fr. morbidesse)

1. moliciune.
2. rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă.

morbiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morbidité)

1. caracter morbid.
2. predispoziție la boli.
3. faptul de a fi bolnav.
4. proporție a îmbolnăvirilor în cadrul unei populații, într-o anumită perioadă.

patologic; bolnăvicios; morbid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pathologicus
2. FR pathologique
3. EN pathologic
4. DE pathologisch; krankhaft; erkrankt
5. RU пaтолоrический
6. HU patológikus, kóros, beteges

premorbid

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prémorbide)

1. indică starea existentă înainte de boală sau rănire.
2. (med.) inteligență ~ă = estimare a funcționării intelectuale a unei persoane înainte de debutul cunoscut sau suspectat al unei boli sau disfuncții cerebrale.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. starea unui lucru care aderă fizic la altul.
2. (în special) acțiunea de a se lipi de o suprafață, sub acțiunea forțelor de atracție dintre molecule; lipire strânsă; aderare, legătură.
3. (med., biol.) faptul, pentru două organe, de a fi sudate unul de celălalt.
4. (medicină) unire accidentală sau morbidă a două părți care sunt separate în stare normală; bridă.
5. (fizică) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
6. (construcții) fenomen de legătură între beton și oțel.
7. (metalurgie) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
8. (prin ext.) solidarizare conștientă.
9. (botanică) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
10. (mecanică) legătura roților cu solul care permite unui vehicul să se deplaseze înainte.
11. (fig.) atașament puternic (față de un partid, o credință etc.).
12. (antonime) inaderență, neaderență, nonaderență.

adipoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipose)

1. stare morbidă prin excesul de grăsime în țesuturi.

agromanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agromania)

1. impuls morbid de a trăi în solitudine, de a se retrage la țară.

arahnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arachnose)

1. stare morbidă provocată de arahnide.

astenofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. asthenophobia)

1. teamă excesivă și nemotivată de oboseală; frică morbidă de oboseală.

atimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. athymie)

1. absență a manifestărilor afective, în schizofrenie.
2. (med.) absența emoției; impasibilitate morbidă.