Parte de vorbire: adj.
Origine: (morcov + -iu)
1. care este de culoarea morcovului; roșcat, portocaliu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.
4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carotène, germ. Karotin)
1. (biol.) pigment portocaliu-roşcat în unele vegetale (morcovi) şi produse animale.