Dictionar

Rezultate principale (Morfem):

Morfem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morphème)

1. element morfologic (prefix, sufix, desinenţă) care serveşte la formarea cuvintelor şi a formelor flexionare ale acestora.

2. (în concepţia modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului.


Rezultate secundare (Morfem):

Morfematic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (morfem + -/a/tic)

1. referitor la morfem.


Alomorf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allomorphe)

1. fiecare dintre formele distincte ale aceleiaşi substanţe.

2. variantă a unui morfem în funcţie de context.


Distribuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distribution, lat. distributio)

1. distribuire; repartiţie.

2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.

3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulţimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).

4. dirijarea şi repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.

5. totalitatea organelor unei maşini care comandă automat diferite faze de funcţionare ale acesteia.

6. (lingv.) ansamblul poziţiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.


Elativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élativ, germ. Elativ)

1. caz gramatical care exprimă acordarea, prin atracţie, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv.


Flectiv

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. flectif)

1. unitate morfemică reprezentată printr-unul sau mai multe morfeme dependente, care se aşază după radical.


Jonctură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. joncture)

1. (lingv.) graniță lingvistică pertinentă, marcată de o pauză virtuală și de o schimbare a intonației, între două segmente, silabe, morfeme, sintagme sau propoziții.

2. (lingv.) element fonetic care marchează o pauză; separare între două elemente de pronunție (foneme etc.), care este relevantă pentru înțelegerea unei limbi.


Lexem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lexème)

1. morfem lexical; semantem.