Dictionar

mormânjeală

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (mormânji + -eală)

1. executare a unui lucru în mod superficial.
2. (concret.) lucru făcut superficial, de mântuială.
 

mormânji

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. morânci, mânji)

1. a executa un lucru în mod superficial.
2. a lucra de mântuială.
 

arenarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arenaria)

1. (ant.) carieră de nisip.
2. mormânt al sclavilor gladiatori căzuți în luptele de arenă.
 

catacombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catacombe, it. catacomba)

1. galarie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă și îngustă).
 

catafalc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catafalque, germ. Katafalk)

1. postament pe care se așază sicriul unui mort până la înmormântare.
 

cenotaf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
 

cistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult.
2. casetă, lădiță.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistență, la alge.
 

etnotanatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etno- + tanatologie)

1. disciplină etnologică având ca obiect de studiu riturile de înmormântare ale unui popor.