Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mortier)
1. tun de calibru mijlociu sau mare, fără recul, cu ţeava scurtă şi traiectoria curbată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. meurtrière)
1. deschidere îngustă în zidul unei fortificaţii, care permite apărătorilor să tragă cu arma.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lat. mortiferus, fr. mortifère)
1. care provoacă moartea; mortal, (înv.) letifer.
2. (prin spec.) (despre boli) incurabil.
3. (fig.) care ne duce cu gândul la moarte, la sfârșit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mortifiant)
1. care mortifică, chinuie trupul sau sufletul pentru a promova penitență, înălțare spirituală; chinuitor, mortificant.
2. (fig.) care este umilitor, jignitor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. mortifier)
1. tr., refl. a(-şi) chinui trupul.
2. (fig.) a batjocori, a umili.
3. refl. a se cangrena, a se necroza.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mortification)
1. acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; mortificare.
2. (med.) proces de alterare, de descompunere a unui țesut prin moartea celulelor și starea rezultată.
3. acțiune prin care cineva își mortifică trupul sau pasiunile.
4. (religie) act voluntar prin care cineva își provoacă suferință corporală sau morală de dragul penitenței sau al înălțării spirituale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroparesthésie)
1. tulburare a sensibilităţii cu amorţire în extremităţile membrelor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. algor)
2. (med.) ~ mortis = procesul fizico-biologic de reducere a temperaturii corpului după moarte, până atinge temperatura mediului înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amortissable)
1. care se poate amortiza; amortibil.
2. care poate fi rambursat prin plăți succesive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichoc)
1. inv. care amortizează şocul sau unda de şoc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apériodique)
1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. артиллерист, germ. Artillerist)
1. militar dintr-o unitate de artilerie, material de război care include tunuri, mortiere, obuziere etc.