Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mosquée)
1. edificiu de cult mahomedan; geamie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marabut, port. marabuto)
1. s. m. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit.
2. mică moschee în care slujea un asemenea ascet.
3. pasăre vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decât barza, cu capul și gâtul golaș, cu pene foarte frumoase, în Africa și Asia ecuatorială.
4. s. n. podoabă din pene ori alte fire ce imită fulgii, care se poartă la gât sau drept garnitură la rochii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minbar)
1. amvon într-o moschee, sprijinit de peretele din fund.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (tc. imam)
1. (în islamul sunnit) titlul dat califului ales, nu neapărat dintre descendenții Profetului, ci dintre membrii tribului său.
2. (în islamul șiit) căpetenia comunității, descendent din Ali, care-l face infailibil.
4. musulman capabil să conducă rugăciunea comună într-o moschee.