Dictionar

motiv

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)

1. rațiune, cauză care determină o acțiune, un sentiment.
2. pretext; mobil.
3. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil și un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare.
4. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.
5. temă, idee fundamentală a unei opere literare.
 

admotiv

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. admotivus)

1. apropiat, alăturat.
 

laitmotiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Leitmotiv)

1. motiv, temă având o anumită semnificație, care caracterizează un personaj, o situație și care se repetă adesea în cursul unei compoziții muzicale; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repetă.
2. (fig.) idee de bază a unei opere literare etc. care se repetă de mai multe ori.
 

motiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. motiver)

1. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica.
2. a servi drept cauză pentru...
 

motival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. motival)

1. (jur.) referitor la motivele unei arestări.
 

motivare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (motiva)

1. acțiunea de a motiva; motivație.
2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc.
 

motivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. motivation)

1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare.
2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ.
 

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

afectivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. ansamblu al proceselor afective.
2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.
 

afrontat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse față în față.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
 

alega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alléguer, lat. allegare)

1. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv.