Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motivation)
1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare.
2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conation)
1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecinţă a acţiunii.
2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démotivé)
1. califică un cuvânt ale cărui elemente și-au pierdut sensul.
2. care a pierdut orice motivație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (motiva)
1. acţiunea de a motiva; motivaţie.
2. cerere pentru a motiva o absenţă, o acţiune etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. motivationnel, engl. motivational)
1. care serveşte de motivaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. non-motivé)
1. care nu are sau nu-și găsește motivare.
2. care nu este motivat de ceva, care este fără motivație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pansexualisme)
1. concepţie de sorginte freudiană care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică.
2. (psihanaliză) doctrină, în prezent depășită, care consideră că fiecare act uman se explică printr-o motivație sexuală subconștientă (libido).