Dictionar

Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Afrontat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse faţă în faţă.

2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.


Alternanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)

1. însuşirea de a alterna.

2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.

3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.

4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.


Anticabraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + cabraj)

1. dispozitiv pentru reducerea tendinţei de cabrare a locomotivelor electrice şi Diesel electrice.


Antropofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.

2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.


Automotor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. automoteur)

1. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor.

2. tren ~ = tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.