aeromotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aéromoteur)

1. motor acționat de energia vântului; motor eolian, anemotrop.

automotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. automoteur)

1. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor.
2. tren ~ = tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.

bimotor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. bimoteur)

1. I. (tehn.) care are două motoare.
2. II. (tehn.) vehicul care are două motoare; (în special) avion propulsat de două motoare.

biomotor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biomotor)

1. aparat pentru respirație artificială.

ciclomotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cyclomoteur)

1. bicicletă cu un motor de un cilindru, cu o capacitate de până la 50 de cm³.

cuadrimotor

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. quadrimoteur)

1. (avion) ​​propulsat de patru motoare.
2. (var.) cvadrimotor.

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deși mușchii nu sunt paralizați.

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.

admisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează.
2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.

aerodinam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aerodinamic)

1. tren automotor cu formă aerodinamică.