Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. motorisch)
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Motorin)
1. combustibil lichid obţinut la distilarea primară a ţiţeiului sau a unor produse sintetice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. моторист)
1. lucrător specializat în repararea sau întreținerea motoarelor (cu ardere internă); specialist în mecanică; mecanic de motoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. motorius)
1. care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare; motor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. motoriser)
1. a înzestra cu motor; a mecaniza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. motorisé)
2. s. n. pl. unitate militară dotată cu mijloace mecanizate de luptă (tancuri).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)
1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)
1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algo-dystrophie)
1. denumire generică pentru sindroamele algice însoţite de tulburări trofice sau vasomotorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barotaxie)
1. reacţie locomotorie a organismelor la modificările presiunii mediului.
Parte de vorbire: s.n. (germanism)
Origine: (germ. Blitzkrieg)
1. tactică militară ofensivă care vizează obținerea unei victorii decisive prin angajarea localizată și limitată în timp a unui puternic set de forțe motorizate, terestre și aeriene; ofensivă (militară) care urmărește obținerea cât mai rapidă a unei victorii decisive; război „fulger”.