motrice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. motrice)

1. inv. forță ~ = forță care produce o mișcare.

atetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athétose)

1. tulburare motrice cu mișcări involuntare, lente, localizate mai ales în mâini și picioare.

deficient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déficient, lat. deficiens)

1. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie.
2. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială.

distribuitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. distributeur)

1. s. m. f. cel care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.).
2. s. n. aparat, dispozitiv aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe etc.

excitomotor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excito-moteur)

1. referitor la excitația motrice a mușchilor.

maremotric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marémotrice)

1. care privește sau care utilizează forța motrică a mareelor.
2. care produce energie folosind forța motrice a mareelor.

materialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. matérialisme, germ. Materialismus)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă.
2. ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor că lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie.
3. interes exagerat pentru problemele materiale.