Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monticule, lat. monticulus)
1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc.
2. (anat.) mică proeminenţă rotunjită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. tumulus)
1. movilă de pământ înălţată de unele popoare, începând din neolitic, în scop funerar, ca observator astronomic sau semn geodezic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ridica + -ătură)
1. parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță.
3. ~ de pământ = movilă; dâmb.
5. (anton.) adâncitură, depresiune, lăsătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înălța + -tură)
1. ridicătură (de pământ); colină, deal, înălțime, movilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (movilă + -iță)
1. diminutiv al lui movilă; (reg.) moviluță.
Parte de vorbire: s.f. (Maramureș)
Origine: (ucr. копанка)
1. movilă de pământ formată în păduri din putrezirea copacilor scoși din rădăcină de vânt.
2. groapă făcută de căderea unui copac.