Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezmoșteni)
1. acțiunea de a dezmoșteni și rezultatul ei.
2. faptul de a lipsi pe cineva de o moștenire.
3. starea celui care este dezmoștenit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)
2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quotité)
1. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă.
2. ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viaţă sau prin testament, liberă de orice obligaţii legale de moştenire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dévolution, lat. devolutio)
1. (jur.) transmitere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta.
2. drept care, în unele ţări, acordă moştenirea cu preferinţă fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadoque, gr. diadokhos)
1. nume dat generalilor care îşi disputau moştenirea tronului lui Alexandru cel Mare.
2. moştenitor al tronului în Grecia modernă; epigon (1).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (gr. ἑλλανοδίκης)
1. (antic.) arbitru la jocurile olimpice, care trebuia să mențină standardele și moștenirea jocurilor, precum și să vegheze la respectarea regulilor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. hérédo-, cf. lat. heres, -dis „moştenitor”)