Dictionar

dezmoștenire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezmoșteni)

1. acțiunea de a dezmoșteni și rezultatul ei.
2. faptul de a lipsi pe cineva de o moștenire.
3. starea celui care este dezmoștenit.
 

acceptare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (accepta)

1. acțiunea de a accepta.
2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă.
 

cotitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quotité)

1. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă.
2. ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire.
 

devoluțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dévolution, lat. devolutio)

1. (jur.) transmitere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta.
2. drept care, în unele țări, acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua.
 

diadoh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadoque, gr. diadokhos)

1. nume dat generalilor care își disputau moștenirea tronului lui Alexandru cel Mare.
2. moștenitor al tronului în Grecia modernă; epigon (1).
 

elanodic

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. ἑλλανοδίκης)

1. (antic.) arbitru la jocurile olimpice, care trebuia să mențină standardele și moștenirea jocurilor, precum și să vegheze la respectarea regulilor.
 

ERED-, EREDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. hérédo-, cf. lat. heres, -dis „moştenitor”)

1. „ereditate, moștenire”.