Dictionar

Rezultate principale (Muștiuc.):

Muştiuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mundstück)

1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură.

2. capătul metalic cu care se termină un furtun.

3. piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele.


Rezultate secundare (Muștiuc.):

Ambușură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)

1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.


Clarinet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clarinette, germ. Klarinette)

1. instrument muzical de suflat din lemn, cu muştiuc şi ancie simplă, cu clape.


Saxofon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saxophone)

1. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muştiuc şi clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului.