Rezultate principale (Muștiuc.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mundstück)
1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură.
2. capătul metalic cu care se termină un furtun.
3. piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele.
Rezultate secundare (Muștiuc.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)
1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clarinette, germ. Klarinette)
1. instrument muzical de suflat din lemn, cu muştiuc şi ancie simplă, cu clape.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saxophone)
1. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muştiuc şi clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului.