Rezultate secundare (Muc,):
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (mucar + -nic)
1. slujbaș care avea datoria să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. mucidus)
1. care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios.
2. umed.
3. (despre cărți, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat.
4. (fig.) care nu mai corespunde; depășit.
5. (reg.) de culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt.
6. (var.) (înv.) mucede, (înv.) mucid.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (cf. muced)
1. (bot.) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse în mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica); firicică.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR moisissure
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. muced)
1. nume dat ciupercilor care se dezvoltă la suprafața substanței organice, ori în condiții de umezeală excesivă, sub forma unui strat pâslos, cenușiu spre verzui.
2. (fig.) ceea ce este urât, dezgustător.
4. (reg.) rugină a cerealelor.
5. (loc. verb.; despre oameni) a prinde ~, a-i prinde inima ~ = a-și pierde vigoarea; a se ramoli.
6. (var.) (reg.) mucigai, (reg.) muștegai.
Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (v. mucegai)
1. a prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi.
2. (var.) (reg.) a (se) mucegăia, (reg.) a (se) mucigăi, (reg.) a (se) mucigăia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénovirus)
1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială şi ţesutul limfatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. aphte)
1. ulceraţie superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)
1. substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge roşii marine: geloză.
2. substanţă mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roşii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agranulocytaire)
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.