Dictionar

Rezultate secundare (Muc,):

Mucarnic

Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (mucar + -nic)

1. slujbaș care avea datoria aprindă și stingă felinarele sau lumânările de pe străzi.


Muced, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. mucidus)

1. care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios.

2. umed.

3. (despre cărți, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat.

4. (fig.) care nu mai corespunde; depășit.

5. (reg.) de culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt.

6. (var.) (înv.) mucede, (înv.) mucid.


Mucedător

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (cf. muced)

1. (bot.) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse în mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica); firicică.

2. (var.) (s.f.) mucedătoare.


Mucegai

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT mucor

2. FR moisissure

3. EN mould

4. DE Schimmel; Kahm

5. RU плесень

6. HU penész


Mucegai

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. muced)

1. nume dat ciupercilor care se dezvoltă la suprafața substanței organice, ori în condiții de umezeală excesivă, sub forma unui strat pâslos, cenușiu spre verzui.

2. (fig.) ceea ce este urât, dezgustător.

3. (prin ext.) igrasie.

4. (reg.) rugină a cerealelor.

5. (loc. verb.; despre oameni) a prinde ~, a-i prinde inima ~ = a-și pierde vigoarea; a se ramoli.

6. (var.) (reg.) mucigai, (reg.) muștegai.


Mucegăi

Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (v. mucegai)

1. a prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi.

2. (var.) (reg.) a (se) mucegăia, (reg.) a (se) mucigăi, (reg.) a (se) mucigăia.


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Adenovirus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénovirus)

1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială şi ţesutul limfatic.


Aftă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. aphte)

1. ulceraţie superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.


Aftos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)

1. cu afte.

2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.


Agar-agar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge roşii marine: geloză.

2. substanţă mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roşii.


Agranulocitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.

2. (med.) angină = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.