Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. mucegăi)
1. acoperit sau pătruns de mucegai; muced.
3. (prin ext.) plin de igrasie.
4. (var.) (reg.) mucegăiat, (reg.) mucigăit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. mucidus)
1. care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios.
2. umed.
3. (despre cărți, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat.
4. (fig.) care nu mai corespunde; depășit.
5. (reg.) de culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt.
6. (var.) (înv.) mucede, (înv.) mucid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mucezi + -eală)
1. faptul de a mucezi; starea lucrului mucegăit; mucegai, mucegăire.
2. strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai.
3. (reg.) boală de care suferă albinele din cauza umezelii stupului.
4. (reg.) cocleală care acoperă un vas de cupru sau de alamă.
5. (reg.) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii; firicică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (mucegai + -os)
1. care este acoperit, pătruns de mucegai; muced, mucegăit.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. mucezi)
1. adj. care a prins mucegai, care are mucezeală; mucegăit.
2. s.n. acoperire cu un strat de mucegai; mucegăire.
3. strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai.