Rezultate secundare (Mucenic):
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (mucenic + -esc)
1. care se referă la mucenici, care aparține mucenicilor.
2. specific mucenicilor, de mucenic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., lat., gr. martyr)
2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (srb. mučenje, rs. мучение)
1. supunere la un martiriu; martirizare.
2. loc unde era torturat sau ucis un mucenic.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (mucenic + -esc)
1. care se referă la mucenici, care aparține mucenicilor.
2. specific mucenicilor, de mucenic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. mučenica)
1. mucenică.
2. (fig.) femeie care se jertfește pentru o idee, o acțiune; martiră.