Dictionar

Mucherei

Parte de vorbire: s.m. pl. (regional)
Origine: (din mucher)

1. lemne rotunde de brad cioplite simetric pe două părți.


Muchia lamelelor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acies lamellarum

2. FR arìte des lames; tranche des lames; marge des lames

3. EN gill edge

4. DE Lamellenschneide

5. RU крaй плaртинок

6. HU fedőlemez széle, éle, pereme, bordája


Muchiat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (muchia)

1. care are muchii.


Muchie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (probabil lat. *mutila)

1. linie de intersecție a două fețe ale unui corp.

2. pe ~ = la limită.

3. margine îngustă a unui obiect, a unei suprafețe; cant.

4. colţ, margine ascuţită.

5. ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic.

6. partea opusă tăișului la unele instrumente.

7. a fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cuțit = a fi într-o situație critică, periculoasă.

8. creastă, coamă de deal sau de munte.


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Antestator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.


Bimediană

Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + mediană)

1. segment de dreaptă care uneşte, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.


Bizota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. biseauter)

1. a şlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră preţioasă, un smalţ dentar.


Bizotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biseautage)

1. acțiunea de a bizota, de a șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase et cetera; rezultat al acestei acțiuni; bizotare.


Bramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brame)

1. semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată.