Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acies lamellarum
2. FR arìte des lames; tranche des lames; marge des lames
6. HU fedőlemez széle, éle, pereme, bordája
Parte de vorbire: adj.
Origine: (muchia)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. molette, germ. Molette)
1. unealtă în formă de rotiţă cu muchia zimţuită, pentru a imprima pe suprafaţa unei piese forma negativă a zimţurilor; randalină.
2. roată cu şanţ pe care se înfăşoară un cablu.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (v. ascuți)
1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înţepător, muchiat, tăios.
2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.
3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.
4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
7. (despre sunete, glas, râs) strident.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. goniocaulis)
1. (bot.) cu tulpină muchiată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. angulus „colț, muchie” + lat. ferre „a purta”)
1. care este prevăzut cu muchii; muchiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (carini- + -fer)
1. care este prevăzut cu o proeminență în formă de muchie; muchiat.