Rezultate secundare (Muchiat,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT biangulatus
3. EN biangulate
4. DE zweieckig; zweikantig; zweiwinkelig
5. RU двухуrловaтый
6. HU kétszegletű, kétsarkú, kétélű
Parte de vorbire: adj.
Origine: (muchia)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (v. ascuți)
1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înţepător, muchiat, tăios.
2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.
3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.
4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
7. (despre sunete, glas, râs) strident.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. goniocaulis)
1. (bot.) cu tulpină muchiată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. angulus „colț, muchie” + lat. ferre „a purta”)
1. care este prevăzut cu muchii; muchiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (carini- + -fer)
1. care este prevăzut cu o proeminență în formă de muchie; muchiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biangulé)
1. având două unghiuri sau colțuri; bimuchiat.