Dictionar

Rezultate secundare (Muchiat,):

Biangulat; bimuchiat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biangulatus

2. FR biangulé

3. EN biangulate

4. DE zweieckig; zweikantig; zweiwinkelig

5. RU двухуrловaтый

6. HU kétszegletű, kétsarkú, kétélű


Muchiat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (muchia)

1. care are muchii.


Ascuțit

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (v. ascuți)

1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înţepător, muchiat, tăios.

2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.

3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.

4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.

5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.

6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.

7. (despre sunete, glas, râs) strident.

8. s. n. faptul de a ascuți.

9. (înv.) ascuțiș.


Goniocaul, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. goniocaulis)

1. (bot.) cu tulpină muchiată.


Angulifer

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. angulus „colț, muchie” + lat. ferre „a purta”)

1. care este prevăzut cu muchii; muchiat.


Carinifer

Parte de vorbire: adj.
Origine: (carini- + -fer)

1. care este prevăzut cu o proeminență în formă de muchie; muchiat.


Biangulat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biangulé)

1. având două unghiuri sau colțuri; bimuchiat.