Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. biseauter)
1. a şlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră preţioasă, un smalţ dentar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biseautage)
1. acțiunea de a bizota, de a șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase et cetera; rezultat al acestei acțiuni; bizotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brame)
1. semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galet)
1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.
2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.
3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.
4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.
5. secțiune a unui comutator rotativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nervure)
1. fascicul libero-lemnos de pe suprafața frunzelor, prin care circulă seva.
2. fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care străbat aripa unor insecte.
3. bară metalică sau de lemn din scheletul unei aripi de avion.
4. proeminență pe suprafața unei piese, a unui organ de mașină, care îi mărește rezistența.
5. grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului.
6. mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc.
7. (pl.) cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chanfreiner)
1. a tăia oblic muchiile unei pietre, ale unei piese de lemn sau de metal; a teşi.