mucegai
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (v. muced)
Etimologie: (v. muced)
1. nume dat ciupercilor care se dezvoltă la suprafața substanței organice, ori în condiții de umezeală excesivă, sub forma unui strat pâslos, cenușiu spre verzui.
2. (fig.) ceea ce este urât, dezgustător.
3. (prin ext.) igrasie.
4. (reg.) rugină a cerealelor.
5. (loc. verb.; despre oameni) a prinde ~, a-i prinde inima ~ = a-și pierde vigoarea; a se ramoli.
6. (var.) (reg.) mucigai, (reg.) muștegai.