mucegăi
Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Etimologie: (v. mucegai)
Etimologie: (v. mucegai)
1. a prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi.
2. (var.) (reg.) a (se) mucegăia, (reg.) a (se) mucigăi, (reg.) a (se) mucigăia.