Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)
1. substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge roşii marine: geloză.
2. substanţă mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algine)
1. substanţă mucilaginoasă din unele alge marine în contact cu apa pentru apretare în industria pielăriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cenobio, lat. cenobium)
1. mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zooglée)
1. aglomerare de microorganisme într-o masă mucilaginoasă.
Parte de vorbire: s.m. (pl. -zi)
Origine: (fr. oncoïde)
1. (geologie) nodul rotunjit, cel mai adesea calcaros, cu dimensiunea cuprinsă între mm și cm, compus dintr-un miez și straturi laminare subțiri care înconjoară concentric miezul; miezul poate fi compus dintr-un grăunte de calcar sau alte roci sau chiar resturi de scoici; spre deosebire de ooide, straturile laminare sunt neregulate, se pot suprapune, nu sunt sferice, și sunt produsul aderenței granulelor foarte fine pe o suprafață mucilaginoasă a unui covor de alge sau microbian care acoperă miezul.