OK
X
muiereț
Parte de vorbire:
adj. (înv., reg.)
Etimologie: (muiere + -eț)
1.
care
umblă
după
femei,
căruia
îi
place
să
facă
curte
femeilor;
afemeiat,
muieratic.
muieret, ~uri
Parte de vorbire:
s.n. (înv. și pop.; azi depr.)
Etimologie: (muiere + -et)
1.
mulțime,
grup
de
femei;
muierime.
2.
(la
pl.)
femei.
femeiet
Parte de vorbire:
s.n. (înv.)
Etimologie: (femeie + -et)
1.
mulțime
de
femei;
grup
de
femei;
totalitatea
femeilor.
2.
(sinon.)
(înv.
și
pop.)
muieret.
muieriș
Parte de vorbire:
s.n. (reg.)
Etimologie: (muiere + -iș)
1.
mulțime,
grup
de
femei;
muieret.
muierlâc
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (muiere + -lâc)
1.
mulțime,
grup
de
femei;
(înv.,
pop.)
muieret,
(reg.)
muierime.