Dictionar

mulaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moulage)

1. reproducere prin mulare în ipsos, ceară etc. a unui lucru.
2. tipar din pânză sau hârtie după care se croiește o haină.
 
 
 

mulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moule)

1. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie).
 

odontometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. odontométrie)

1. procedeu de identificare a morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor.
 

palatograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palatographe)

1. (fon.) mulaj al palatului pentru palatogramă.
 

platru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plâtre)

1. soluție densă de ghips pentru mulaje.