Dictionar

mult; numeros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT multus
2. FR plusieurs; beaucoup
3. EN many; much
4. DE viel
5. RU мноrочисленный
6. HU sok; számos, nagyszámú
 

MULTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. multi-, cf. lat. multi, multus „mult, numeros”)

1. „mult, numeros”.
 

multianual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (multi- + anual)

1. (despre plante) care trăiește câțiva ani înainte de a înflori; peren.
2. desfășurat pe mai mulți ani; care durează câțiva ani.
 

multiarticulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multiarticulé)

1. cu numeroase articulații.
2. (zool.) care este compus din multe articole.
 

multiatlon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (multi- + gr. athlos)

1. probă sportivă care combină mai multe întreceri atletice.
 

multiaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. multiaxial)

1. cu mai multe axe; implicând mai multe axe; pluriaxial.
 

aberanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aberrance)

1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberație.
2. (în limbajul uzual) aberație, anomalie.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
 

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.
 

abstracționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstractionnisme)

1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.