OK
X
mult; numeros
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
multus
2.
FR
plusieurs;
beaucoup
3.
EN
many;
much
4.
DE
viel
5.
RU
мноrочисленный
6.
HU
sok;
számos,
nagyszámú
MULTI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. multi-, cf. lat. multi, multus „mult, numeros”)
1.
„mult,
numeros”.
multiangulat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. multangularis, multangulus)
1.
cu
mai
multe
muchii
sau
colțuri.
multianual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (multi- + anual)
1.
(despre
plante)
care
trăiește
câțiva
ani
înainte
de
a
înflori;
peren.
2.
desfășurat
pe
mai
mulți
ani;
care
durează
câțiva
ani.
multiaristat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. multiaristatus)
1.
(bot.)
cu
numeroase
ariste.
multiarticulat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. multiarticulé)
1.
cu
numeroase
articulații.
2.
(zool.)
care
este
compus
din
multe
articole.
aberanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aberrance)
1.
caracteristică
a
unei
mărimi
care
se
îndepărtează
cu
mult
de
la
valoarea
nominală;
aberație.
2.
(în
limbajul
uzual)
aberație,
anomalie.
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.
abioseston
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abioseston)
1.
(biologie)
mulțimea
particulelor
detritice
suspendate
în
apă
(sărată
sau
dulce);
totalitatea
componentelor
moarte
dintr-un
seston;
seston
abiotic;
tripton.
absidiolă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absidiole)
1.
absidă
mică
sau
secundară
(dintr-o
biserică
având
mai
multe
abside).
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
abstractizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abstractiza)
1.
operație
a
gândirii
constând
în
a
degaja
din
mulțimea
însușirilor
și
legăturilor
fenomenelor
și
obiectelor
pe
cele
fundamentale,
esențiale,
generale;
abstracție.
2.
trecere
de
la
concret
la
abstract.
3.
(antonim)
concretizare.