Dictionar

Rezultate secundare (Mult;):

Mult; numeros

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT multus

2. FR plusieurs; beaucoup

3. EN many; much

4. DE viel

5. RU мноrочисленный

6. HU sok; számos, nagyszámú


MULTI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. multi-, cf. lat. multi, multus „mult, numeros”)

1. „mult, numeros”.


Multianual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (multi- + anual)

1. (despre plante) care trăiește câțiva ani înainte de a înflori; peren.

2. desfășurat pe mai mulți ani; care durează câțiva ani.


Multiarticulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. multiarticulé)

1. cu numeroase articulaţii.

2. (zool.) care este compus din multe articole.


Multiatlon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (multi- + gr. athlos)

1. probă sportivă care combină mai multe întreceri atletice.


Multiaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. multiaxial)

1. cu mai multe axe; implicând mai multe axe; pluriaxial.


Aberanță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.

2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Abstractizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)

1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.

2. trecere de la concret la abstract.

3. (antonim) concretizare.


Abstracţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)

1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.

2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.