Dictionar

Rezultate secundare (Multiple):

Multiplet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. multiplet)

1. grup de linii spectrale rezultat din tranziţiile dintre un nivel unic şi un nivel cu structură fină.


Multiplex

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. multiplex)

1. sistem ~ = procedeu de transmitere simultană a mai multor mesaje pe aceeaşi linie de telecomunicaţii.


Multiplexa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. multiplexer)

1. a transmite prin sistemul multiplex.


Multiplexare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. engl. multiplexing)

1. (telecomunicații) acțiunea de a asambla semnale independente într-un singur semnal compus, din care acestea pot fi restabilite prin demultiplexare.


Multiplexor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. multiplexeur, engl. multiplexor)

1. dispozitiv care prezintă multiplexarea.


Aerotaxi

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. air-taxi)

1. avion utilitar cu întrebuinţări multiple.


Catenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. catena)

1. lanţ de încreţituri ale scoarţei terestre, formate cam în aceeaşi perioadă de timp; sistem muntos.

2. lanţ de atomi uniţi între ei prin valenţe simple sau multiple.


Cerebelopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cérébellopathie)

1. (med.) afecțiune a cerebelului care poate avea cauze multiple, inclusiv malformații congenitale, ataxii ereditare și patologii dobândite.


Concentrator

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. concentrator)

1. calculator de capacitate redusă, programat pentru a executa multiplexarea unui set de linii de comunicaţie de joasă viteză pe o singură linie.


Concret, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concret, lat. concretus)

1. adj. care se poate percepe prin simţuri; palpabil.

2. (despre substantive) care denumeşte obiecte perceptibile prin simţuri.

3. muzică = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice.

4. precis, (bine) determinat.

5. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însuşiri, laturi ale obiectelor şi fenomenelor.


Demultiplexaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démultiplexage)

1. (telecomunicații) acțiune de restabilire a semnalelor originale dintr-un semnal compus obținut prin multiplexare; demultiplexare.