Dictionar

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.
 

acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
 

aticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă.
4. (antonim) beotism.
 

banditism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. banditisme)

1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.
2. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie.
 

binarist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. binariste)

1. referitor la binarism (mulțimea procedeelor de analiză lingvistică derivate din teoria fonologică a lui Roman Jakobson, care reduc relațiile dintre unități la opoziții binare).