OK
X
automulțumire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + mulţumire)
1.
mulțumire
de
sine,
în
urma
unor
succese,
care
duce
la
suficiență,
stagnare;
autoîncântare.
nemulțumire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + mulțumire)
1.
faptul
de
a
fi
nemulțumit,
starea
celui
nemulțumit;
supărare,
mâhnire.
2.
neajuns,
neplăcere,
necaz.
3.
(var.)
(reg.)
nemulțămire.
4.
(antonime)
mulțumire,
satisfacție.
aplauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. applaudere, după fr. applaudir)
1.
intr.
a
bate
din
palme.
2.
tr.
(fig.)
a-și
exprima
mulțumirea,
entuziasmul,
prin
aplauze.
aplauze
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. applauso, lat. apllausus)
1.
bătăi
repetate
din
palme
(în
semn
de
admirație,
de
mulțumire
etc.).
autoîncântare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + încântare)
1.
satisfacție
de
sine
la
care
ajunge
cineva,
adesea
fără
a
aștepta
aprecierile
celorlalți;
automulțumire.
automulțumire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + mulţumire)
1.
mulțumire
de
sine,
în
urma
unor
succese,
care
duce
la
suficiență,
stagnare;
autoîncântare.
autosatisfacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autosatisfaction)
1.
opinie
avantajoasă
despre
sine;
mulțumire
de
sine,
de
propriile
sale
realizări.
2.
practica
unei
persoane
de
a
se
stimula
sexual;
autosatisfacere,
masturbare.
beatnic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. beatnik)
1.
tânăr
care,
prin
neîngrijire
și
stridență,
vrea
să-și
afișeze
nemulțumirea
și
protestul
față
de
o
societate
pe
care
o
consideră
inumană;
(p.
ext.)
tânăr
(din
Occident)
cu
plete
și
ținută
neîngrijită.