Parte de vorbire: I. adj. invar., II. s.n.
Origine: (fr. multimédia)
1. I. care privește sau utilizează mai multe media.
2. II. tehnică care utilizează mai multe media și permite procesarea simultană a imaginilor, sunetelor și textelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. multimètre)
1. instrument pentru măsurarea unor mărimi de specii diferite.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (prea + înmulțime, cf. slavon. прѣмножьство)
1. cantitate foarte mare; număr foarte mare; mulțime, abundență; (înv.) preamulție, (înv.) preamulțime.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)
1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acorticisme)
1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affluence, lat. affluentia)
1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulţime de oameni; îmbulzeală, aflux.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appartenance, it. appartenenza)
1. faptul de a aparţine cuiva, de a ţine de ceva.
2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulţime.