Rezultate secundare (Munci,):
Parte de vorbire: s.f. (înv., pop.)
Origine: (munci)
1. acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin.
2. supunere la munci; căznire, torturare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (muncitor + -esc)
2. care aparține muncitorilor, propriu muncitorilor.
3. care este format din muncitori.
4. care este frecventat de muncitori sau care le aparține.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (muncitor + -ește)
1. într-un mod muncitoresc; în felul muncitorilor, ca muncitorii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (muncitor + -ime)
1. totalitatea muncitorilor; adunare, mulțime de muncitori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actionnaliste)
1. referitor la acţionalism, doctrină bazată pe studiul muncii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affineur)
1. muncitor care lucrează la afinare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrarien)
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ajusteur)
1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)
1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.