Dictionar

Rezultate secundare (Munci,):

Muncire

Parte de vorbire: s.f. (înv., pop.)
Origine: (munci)

1. acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin.

2. supunere la munci; căznire, torturare.


Muncitoresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (muncitor + -esc)

1. referitor la muncitori.

2. care aparține muncitorilor, propriu muncitorilor.

3. care este format din muncitori.

4. care este frecventat de muncitori sau care le aparține.


Muncitorește

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (muncitor + -ește)

1. într-un mod muncitoresc; în felul muncitorilor, ca muncitorii.


Muncitorime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (muncitor + -ime)

1. totalitatea muncitorilor; adunare, mulțime de muncitori.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acţionalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actionnaliste)

1. referitor la acţionalism, doctrină bazată pe studiul muncii.


Afinor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.


Agrarian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.

2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.

3. partizan al agrarianismului.


Ajustor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.


Amatorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.

2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.

3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.