Dictionar

femeie-muncitor

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + muncitor)

1. femeie care, în schimbul unui salariu, efectuează în general muncă manuală pentru un angajator; muncitoare.
 

muncitoresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (muncitor + -esc)

1. referitor la muncitori.
2. care aparține muncitorilor, propriu muncitorilor.
3. care este format din muncitori.
4. care este frecventat de muncitori sau care le aparține.
 

muncitorește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (muncitor + -ește)

1. într-un mod muncitoresc; în felul muncitorilor, ca muncitorii.
 

muncitorime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (muncitor + -ime)

1. totalitatea muncitorilor; adunare, mulțime de muncitori.
 

afinor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.
 

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
 

ajustor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operații de ajustare a unor piese.
 

ambutisor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. emboutisseur)

1. muncitor care lucrează la ambutisare.
 

antenist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (antenă + -ist)

1. muncitor specializat în ancorarea și repararea antenelor de televiziune.
 

artefice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. artefice)

1. (rar) meșter; meșteșugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.